Acest web site a fost optimizat pentru Browser-ul Microsoft Internet Explorer 6.0.

		Contribuţii la realizarea etalonului primar al unităţii de temperatură în domeniul cuprins între punctul triplu al argonului (-189,344 2 ˚C) şi punctul de solidificare al argintului (961,78 ˚C) Sonia Gaiţă, 2007                                                                                                                               Capitolul 18
		18.4 Analiză de sensibilitate Raportul procentual dintre termenul [(∂f2 /∂xi)2 u2(xi)] din ecuaţia (18.8) şi varianţele compuse u2c(y) vor fi denumite în acest material ponderea varianţei contributive (PVC) asociate cu mărimea Xi  la varianţa compusă u2c(y). Pentru a evidenţia ponderea contribuţiei fiecărui grup de mărimi corelate, denumirea a fost extinsă şi asupra raportului dintre termenul                    şi u2c(y), unde m este numărul de mărimi corelate dintr-un grup ce are coeficientul de corelaţie egal cu 1. În Figura 18.6 sunt reprezentate grafic ponderile varianţelor contributive asociate cu WZn. « I1I2 » este un simbol folosit pentru grupul mărimilor corelate I1 şi I2. Contribuţia majoră corespunde influenţei impurităţilor prezente în metal (C1/Zn), dar şi influenţa corecţiei C1/PTA este considerabilă. Varianţele experimentale asociate cu r1 şi cu r2 caracterizează variabilitatea valorilor observate; ponderile lor sunt mari, dar ele nu pot fi diminuate, deoarece u2(r1) şi u2(r2) reflectă variaţiile aleatorii ale mărimilor de influenţă. Sunt semnificative, de asemenea, şi ponderile varianţelor contributive asociate cu: ·         mărimile corelate I1 şi I2 şi factorul de corecţie rc (determinat de performanţa tehnică a punţii); ·         abaterea de la echilibrul termic (de ex. fluxurile de căldură); ·         temperatura rezistorului etalon în timpul măsurării. Celelalte mărimi de intrare au o contribuţie mică la varianţa compusă asociată cu estimaţia de ieşire. Pentru opt dintre mărimile de intrare, având cea mai mare influenţă asupra lui W, variaţia cu temperatura a ponderilor varianţelor contributive asociate este reprezentată în Figurile 18.7 şi 18.8. Deoarece varianţa contributivă la o temperatură intermediară derivă din propagarea varianţei contributive estimate la un punct fix, în mod evident aceasta va atinge o valoare maximă la temperatura acelui punct fix şi va fi nulă la temperatura celorlalte puncte fixe (Figurile 18.7 şi 18.8). Trebuie subliniat că ponderile varianţelor contributive asociate cu mărimile de intrare specifice raportului  WSn sunt mai mari la  temperatura punctului triplu al apei decât cele similare pentru WZn. Acest fapt este datorat poziţiilor diferite ale temperaturilor celor două puncte fixe faţă de limitele domeniului la care ne referim (Figurile 18.7 şi 18.8). Lista valorilor ponderilor calculate cu MAI pe baza setului de valori INM este prezentat în Tabelul 18.3 la temperaturile celor trei puncte fixe din sub-domeniul analizat şi la 350 ºC. Varianţele compuse corespunzătoare sunt prezentate în Tabelul 18.4. Tabelul 18.4 – Varianţa compusă asociată cu W   tWTP tSn tZn t = 350 °C uc2(W) 1,04688 x 10-22 7,3256 x 10-12 1,18934 x 10-11 5,55876 x 10-12
	© 2007 Sonia Gaiţă